România susține la nivel european direcțiile privind piața liberă a energiei, decarbonizarea și dezvoltarea rețelelor, însă pe plan intern continuă să aplice măsuri administrative și scheme prelungite de plafonare care afectează investițiile, predictibilitatea și implementarea tranziției energetice, susține președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, într-o analiză citată de Agerpres.
„România nu este ‘împotriva’ direcției UE în energie. Dimpotrivă, în Consiliu, în Parlamentul European, în documentele strategice – de la PNESC (Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice, n.r.) la poziții oficiale – susține exact liniile mari ale tranziției europene. Piață funcțională. Decarbonizare accelerată. Rețele moderne. Protecție socială țintită. Implementare credibile. Pe hârtie, România este aliniată. În practică, însă, ajunge frecvent ‘pe dos’. Această ruptură dintre vot și faptă nu e doar o problemă de imagine. Este o problemă de costuri economice, investiții ratate și credibilitate strategică”, susține Chisăliță, în analiza intitulată: „România votează Europa. Acasă, o amână. Despre abordarea energetică a unei țări care semnează piața liberă și practică regimul administrat”.
Conform sursei citate, în ultimii ani direcția UE în energie s-a cristalizat în câteva axe, pe care România le-a susținut și votat, respectiv piață funcțională (prețuri formate liber, tranzacții transfrontaliere, reguli comune), decarbonizare accelerată prin „mai mult eolian/solar, eficiență, electrificare, flexibilitate (stocare, demand response)”.
De asemenea, România a susținut modernizarea rețelelor și integrarea resurselor prin investiții mari în transport/distribuție, digitalizare, conexiuni, reducerea congestiilor; protecția socială țintită (nu distorsionare permanentă) prin ajutor pentru vulnerabilitate, nu blocarea semnalelor de preț la toată lumea, respectiv planificare și implementare: PNIESC credibil, licitații, scheme stabile (exemplu CfD), termene respectate.
România are și ținte asumate în PNIESC actualizat, precum creșterea ponderii regenerabilelor până în 2030, cu detalii sectoriale, precizează specialistul.
„România declară că susține piața internă a energiei – prețuri formate liber, tranzacții transfrontaliere, reguli comune. Și totuși, la fiecare șoc, răspunsul reflexului este controlul administrativ: plafonări, obligații de vânzare la preț fix, contribuții excepționale, restricții”, mai arată analiza.
Comisia Europeană a deschis proceduri de infringement pentru măsuri care limitează libertatea formării prețului și afectează comerțul. În 2025, România a primit un aviz motivat pentru obligații impuse producătorilor de gaze de a vinde la preț fix pe piața angro.
Potrivit sursei citate, România votează „piață internă”, dar acasă menține un regim de criză prelungită. „Politic, plafonarea rezolvă factura de azi. Economic, subminează investițiile de mâine”, a subliniat specialistul.
Chisăliță susține că „energia este exact domeniul în care lipsa investițiilor se plătește scump și mai târziu”.
„România a agreat calendarul de reducere a cărbunelui și ținte ambițioase pentru regenerabile până în 2030. Însă, când proiectele de înlocuire întârzie – fie că vorbim de capacități noi, stocare sau rețele – soluția nu este accelerarea implementării, negocierea termenelor”, se mai arată în document.
În 2025 au existat discuții referitoare la prelungirea funcționării unor centrale pe cărbune dincolo de termenele agreate în planurile legate de finanțarea europeană, notează specialistul.
„Din nou, paradoxul: România semnează calendarul, dar când implementarea scârțâie, mută data-limită. Problema nu este realismul – orice tranziție trebuie gestionată responsabil. Problema este lipsa unei livrări coerente care să evite dependența de amânare”, a adăugat președintele AEI.
Conform cercetării, România nu este anti-regenerabile. „Din contră, potențialul este mare, iar investitorii există. Dar instabilitatea normativă, schimbările frecvente prin OUG, taxe ad-hoc și blocajele în avizare creează un mediu de risc. La aceasta se adaugă rețelele care nu țin pasul cu racordările și tarifele care nu oferă semnale clare pentru flexibilitate. În timp ce la nivel UE, în 2025, vântul și solarul au depășit combustibilii fosili în producția de electricitate, România avansează „în valuri” – perioade de boom urmate de frâne administrative. Investitorii nu se tem de piață. Se tem de impredictibilitate”, a adăugat Chisăliță.
Studiul mai arată că UE promovează protecția țintită a consumatorilor vulnerabili, nu distorsionarea permanentă a pieței.
„România a extins însă schema de plafonare pe perioade lungi, din 2021 încoace, cu efecte secundare: blocaj de lichiditate, întârzieri la compensări, litigii și semnale de preț „anesteziate”. Când prețul real nu mai ajunge la consumator, investițiile în eficiență și flexibilitate scad. Când piața e distorsionată prea mult timp, capitalul cere randamente mai mari – sau pleacă”, a adăugat președintele AEI.
În opinia sa, nu e vorba doar de „rea-voință”, ci sunt cauze structurale, respectiv politizarea facturii – energia e subiect electoral, iar măsura imediată bate reforma durabilă.
Pe listă se mai află fragmentarea instituțională, coordonarea slabă între ministere, ANRE, companii de stat și operatori, dar și presiuni sociale locale. Astfel, fără o tranziție justă credibilă, amânarea devine soluție politică, menționează el.
România nu e singura țară care a intervenit în piață în anii de criză însă diferența este durata și lipsa unei ieșiri clare din regimul excepțional, a adăugat acesta.
„Cât ne costă „răsturnarea pe dos” față de direcția UE în energie? Costurile sunt reale și cumulative: incertitudine investițională – întârzieri în rețele și flexibilitate; risc de sancțiuni și litigii – reputație afectată; prețuri mai mari pe termen mediu – lipsa capacităților noi și congestiile cresc costurile”, se mai precizează în document.
Chisăliță a trecut pe listă pierderea de oportunitate. „Într-un moment în care UE accelerează structural tranziția, România riscă să rămână cu infrastructura în urmă. Plafonarea poate ține jos factura azi. Dar dacă blochează investițiile, factura de mâine va fi mai mare”, a adăugat acesta.
Potrivit președintelui AEI, dacă România vrea să fie pe direcția UE nu doar la vot, ci și în practică, trei schimbări sunt decisive: de la OUG la stabilitate legislativă. „Intervențiile să fie temporare, predictibile și țintite strict către vulnerabili. Nu distorsiuni largi și permanente”, consideră Chisăliță.