O casă de avocatură a asistat cu succes o societate într-un litigiu cu autoritățile fiscale care a adus în prim-plan o chestiune juridică aparte: poate contribuabilul să obțină, pe calea dreptului comun, despăgubiri pentru prejudiciile produse de o decizie de impunere desființată parțial în procedura administrativă, chiar dacă aceasta nu fusese anulată de instanță la momentul introducerii acțiunii?
Prin soluția definitivă pronunțată în cauză de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost menținută soluția primei instanțe, confirmată în apel, prin care se dispusese repararea prejudiciului produs ca urmare a emiterii unei decizii de impunere nelegale.
Litigiul se distinge prin caracterul inovator al demersului juridic. Acțiunea în despăgubiri a fost întemeiată pe regulile răspunderii civile delictuale de drept comun, în contextul în care, la momentul introducerii acesteia, nelegalitatea deciziei de impunere fusese constatată în procedura administrativă de soluționare a contestației fiscale, prin desființarea parțială a actului, iar nu prin anularea acestuia de către o instanță de contencios administrativ.
Instanțele de judecată au validat posibilitatea recurgerii la răspunderea civilă de drept comun într-o asemenea situație, reținând că Legea contenciosului administrativ reglementează cadrul procedural pentru solicitarea despăgubirilor în legătură cu o acțiune în anularea actului, fără a exclude, la nivel substanțial, dreptul contribuabilului la repararea prejudiciului, atunci când actul fiscal a rămas fără efecte în procedura administrativă.
Instanțele au recunoscut, totodată, dreptul contribuabilului la repararea integrală a prejudiciului cauzat de demersurile de suspendare a executării deciziei de impunere, prejudiciu reprezentat de costurile suportate pentru emiterea și menținerea scrisorii de garanție bancară, precum și de lipsa de folosință a sumelor indisponibilizate în vederea îndeplinirii condițiilor agreate cu banca emitentă.
Soluția are o relevanță practică semnificativă pentru contribuabili, întrucât confirmă, pe de o parte, că desființarea unei decizii de impunere în procedura administrativă nu trebuie să lase fără remediu prejudiciile efectiv suportate în perioada în care actul fiscal nelegal și-a produs efectele și, pe de altă parte, că există o legătură de cauzalitate între emiterea unei decizii de impunere nelegale și prejudiciul suferit prin constituirea și menținerea unei scrisori de garanție bancară în vederea suspendării executării acesteia.
„Soluția este una inovativă – un contribuabil care a suportat un prejudiciu ca efect al unei decizii de impunere nelegale, desființate parțial în procedura administrativă, trebuie să aibă la dispoziție un remediu efectiv pentru repararea acestuia. Particularitatea cauzei a constat tocmai în identificarea și susținerea remediului juridic adecvat într-o situație care nu se încadra în mecanismul clasic al despăgubirilor subsecvente anulării judiciare a unui act administrativ”, a declarat Emanuel Băncilă, partener în cadrul Băncilă, Diaconu și Asociații și coordonator al departamentului de controverse și litigii fiscale al EY România.