Convergența românească s-a construit pe consum și pe transferuri, salarii care au crescut mai repede decât productivitatea, fonduri europene care au suplinit investiția internă, o piață internă alimentată fiscal iar ceea ce nu s-a construit este fundația: baza de ocupare, capacitatea industrială, demografia activă, consideră președinta CONAF, Cristina Chiriac.
Ea amintește, într-o analiză citată de Agerpres, că România împlinește 20 de ani în Uniunea Europeană cu două cifre care nu ar trebui să poată coexista: al doilea cel mai rapid ritm de convergență din Uniune în ultimul deceniu, dar și singura economie din Europa Centrală și de Est prognozată pe contracție în 2026.
„Cum poate o economie să conveargă două decenii și să rămână singura care se contractă? Răspunsul este în structura convergenței, nu în viteza ei. Convergența românească s-a construit pe consum și pe transferuri, salarii care au crescut mai repede decât productivitatea, fonduri europene care au suplinit investiția internă, o piață internă alimentată fiscal. Ce nu s-a construit este fundația: baza de ocupare, capacitatea industrială, demografia activă”, spune președinta CONAF.
La momentul aderării, România și Bulgaria porneau de pe ultimele locuri din Uniune, cu 65% sub media europeană la puterea de cumpărare. Astăzi, PIB-ul pe cap de locuitor al României, exprimat în paritatea puterii de cumpărare, a ajuns la 81% din media UE, de la 58% în 2016. Potrivit sursei citate, doar Irlanda a mers mai repede, iar acolo cifrele sunt distorsionate de contabilitatea multinaționalelor. Polonia, reperul regional, a recuperat în același interval doar 12 puncte.
„Măsurat în euro (volum în lanț, prețuri 2020, date Eurostat), același interval arată altfel: Polonia și-a dublat PIB-ul per capita între 2006 și 2025, în timp ce România a urcat de la circa 7.230 la 13.190 de euro, sub ritmul Poloniei și al Bulgariei. Vedetă a convergenței în paritatea puterii de cumpărare, România este doar solidă în euro reali. Alegerea metricii schimbă povestea. Un singur indicator o susține fără rezerve: productivitatea muncii. Raportată la nivelul anului 2015, România a ajuns la circa 138%, cel mai rapid ritm de recuperare din regiune, peste Polonia și Bulgaria (date Eurostat). Balanța financiară confirmă: la fiecare euro contribuit la bugetul Uniunii, România a primit aproximativ trei. Peste 100 de miliarde de euro au intrat în economie din fonduri europene între 2007 și 2025, la o contribuție de circa 32,6 miliarde. Pe hârtie, România este povestea de succes a extinderii”, afirmă Cristina Chiriac.
Pentru 2026, aceasta citează estimările referitoare la România ale Institutului Vienez pentru Studii Economice Internaționale (wiiw), potrivit cărora se va înregistra o contracție de 0,1%, într-o regiune care crește în medie cu 2,2%.
Producția industrială a scăzut cu 3,5% în aprilie 2026 față de aprilie 2025, ultimul loc în comparația regională Erste, într-un peisaj în care Polonia produce cu 2% mai mult, iar Serbia cu 3,2%, subliniază reprezentanta CONAF.
Ea amintește și de inflația medie anuală de 8,3%, mai mult decât dublul mediei regionale CEE de 3,9%.
„Contracție și inflație simultan. Manualul numește asta stagflație. Deficitele gemene: cont curent la -7,9% din PIB, deficit bugetar estimat la 6,2%. România se află în procedură de deficit excesiv din 2020, cu termen de corecție prelungit până în 2030, potrivit Raportului de convergență al BCE din iunie 2026, niciunul dintre cele trei state aflate în procedură (România, Ungaria, Polonia) nu coboară sub 3% înainte de finalul lui 2027”, se mai arată în analiză.
Totodată, titlurile de stat românești la zece ani se tranzacționează la 6,7-7%, fiind cele mai scumpe din regiune, în timp ce comerțul exterior cu bunuri este pe deficit în fiecare an din 2006 încoace, fără niciun an de excedent.
În plus, dacă în 2008, România avea printre cele mai mici niveluri de îndatorare din regiune, puțin peste 11% din PIB, în prezent țara concurează cu Polonia pentru a treia cea mai mare datorie publică din regiune, după Ungaria și Slovacia (date Eurostat). „Nu criza a construit datoria; datoria s-a construit în anii fără criză”, subliniază Chiriac.
Cât privește convergența, aceasta susține că ea s-a împărțit la un numitor tot mai mic. Astfel, România are cel mai mare număr de cetățeni rezidenți în alt stat membru UE, circa 3,1 milioane de persoane în 2023, primul loc în Uniune (date Eurostat), iar cu estimările extinse, care includ rezidența în afara UE, diaspora ajunge la o pondere între 16% și 20% din populație. Rata fertilității, urcată la 1,71 înainte de pandemie, a intrat apoi în scădere abruptă.
„O economie care converge prin consum arată bine exact până în momentul în care consumul trebuie temperat. Acel moment este acum. Consolidarea fiscală lovește într-o structură fără amortizoare: fără bază industrială în expansiune, fără rezervă de forță de muncă activabilă, fără marjă bugetară. Există o resursă pe care douăzeci de ani de convergență nu au atins-o: jumătatea inactivă a forței de muncă potențiale. România are unul dintre cele mai mari decalaje de ocupare între femei și bărbați din Uniunea Europeană, un rezervor de creștere lăsat sistematic în afara calculului. Comparațiile regionale de tipul celor publicate în acest an măsoară PIB, inflație, deficite. Aproape niciuna nu măsoară cine lipsește din economie. Este o omisiune de metodă, nu de date: datele există la Eurostat, dezagregate, publice. O țară aflată simultan în recesiune și în criză de forță de muncă nu are luxul de a ignora acest rezervor. Și totuși îl ignoră, ediție după ediție, raport după raport”, menționează Cristina Chiriac.