În primele opt luni ale anului 2026, 4.782 de profesioniști (firme și PFA) au intrat în insolvență, față de 4.561 în aceeași perioadă a anului trecut. Creșterea este de 4,85%, arată datele Oficiului Național al Registrului Comerțului. Doar în august au fost înregistrate 357 de cazuri noi. Potrivit experților de la Sierra Quadrant, cifra ascunde însă o realitate mai gravă: majoritatea acestor companii nu intră în insolvență pentru a se salva, ci pentru a se închide. Motivul principal este că antreprenorii recunosc prea târziu că au o problemă.
Cel mai prost semestru din ultimii opt ani
Primul semestru a fost vârful valului. Între ianuarie și iunie 2026 s-au deschis 3.855 de proceduri noi de insolvență, cu 12,36% mai multe decât în perioada similară a anului trecut, cel mai ridicat nivel pentru un prim semestru din ultimii 8 ani. Contextul explică presiunea. PIB-ul României a scăzut cu 0,8% în S1 2026 (serie brută), pe fondul prăbușirii consumului și al unei consolidări fiscale agresive. Consumul a coborât cu 5,7%, cea mai mare contracție din ultimii 16 ani, iar inflația era de 10,4% în iunie.
În iulie și august, ritmul înregistrărilor la Registrul Comerțului s-a temperat. Din calculul Sierra Quadrant pe baza datelor ONRC rezultă 927 de insolvențe în cele două luni de vară, față de 1.130 anul trecut.
Nu este însă un semn de însănătoșire. Pe rolul instanțelor, numărul dosarelor noi a continuat să crească: 805 dosare de insolvență au fost înregistrate în august 2026, cu 2% peste august 2025, după o lună iulie cu peste 1.000 de dosare noi, cu 26% mai multe decât anul trecut.
La insolvențe se adaugă ieșirile „tăcute” din piață. În primul semestru au fost radiate 46.283 de companii, cu 6% mai multe decât anul trecut. Lipsa de lichiditate este generalizată. La finalul trimestrului al doilea, 48.028 de companii aveau obligații fiscale restante, în valoare totală de 77,6 miliarde lei. Rata creditelor neperformante acordate firmelor a urcat la 5,6%, cu 1,2 puncte procentuale peste nivelul de acum un an.
Problema reală: prevenția aproape lipsește
Legislația românească oferă antreprenorilor instrumente de salvare înainte de insolvență: mandatul ad-hoc și concordatul preventiv. Potrivit experților de la Sierra Quadrant, aceste metode de restructurare devin tot mai căutate de antreprenorii care au probleme financiare.
În primul semestru din 2026 s-au deschis 98 de proceduri noi de concordat preventiv, față de 64 în S1 2025. Creșterea pare mare, dar raportul este dezechilibrat: pentru fiecare firmă care a cerut un concordat preventiv, aproape 40 au ajuns direct în insolvență. Altfel spus, doar aproximativ 2,5% dintre companiile cu probleme au încercat o soluție preventivă.
Și atunci când prevenția este folosită, de obicei vine prea târziu. Din cele 691 de cereri de concordat preventiv depuse între 2021 și iunie 2026, 459 au fost admise, doar 20 s-au încheiat cu un plan omologat și dus la capăt și numai 11 companii au ieșit din procedură cu planul executat integral, fără să ajungă ulterior în insolvență. Nici insolvența propriu-zisă nu funcționează ca instrument de salvare. Reprezentanții ONRC au subliniat că marea majoritate a procedurilor, fie prin procedura generală, fie prin cea simplificată, sunt proceduri de faliment.
Diferența de comportament se vede și după mărimea firmei. Potrivit estimărilor specialiștilor, numărul companiilor cu cifră de afaceri peste 500.000 de euro intrate în insolvență a crescut cu peste 60%, iar aproximativ 60% dintre concordatele preventive au fost deschise de firme de această dimensiune.
Experții spun că, în general, companiile mari, cu departamente financiare și consultanți, apelează la prevenție. IMM-urile, care formează grosul insolvențelor, aproape deloc.
Explicația ține de psihologia antreprenorului.
,,Mulți antreprenori evită procedura nu pentru că situația firmei ar permite-o, ci pentru că nu sunt pregătiți să accepte ce ar însemna ea. Se tem de reacția furnizorilor, a băncilor și a angajaților, de pierderea reputației și a controlului. Între timp, datoriile cresc, furnizorii scurtează termenele de plată, băncile devin prudente, oamenii-cheie pleacă și clienții își caută alternative. Controlul nu se pierde în ziua deschiderii procedurii, ci treptat, în lunile în care procedura este evitată’’, afirmă Ovidiu Neacșu, partener coordonator Sierra Quadrant, pe blogul său.
„Marea problemă a mediului de afaceri românesc nu este doar criza, ci modul în care antreprenorii reacționează la ea. Majoritatea își tratează firma ca pe o chestiune de orgoliu personal și amână luni întregi recunoașterea problemelor. Plătesc doar creditorul care strigă cel mai tare, rostogolesc datoriile la stat și speră într-un contract salvator. Când ajung la avocat sau la practicianul în insolvență, nu mai au ce salva: au pierdut clienții, oamenii și încrederea băncilor. Concordatul preventiv are sens când ai încă o afacere funcțională, nu când ai deja conturile blocate”, spune expertul.
Semnalele de alarmă sunt vizibile cu mult înainte. Specialiștii în restructurare de la Sierra Quadrant enumeră printre simptomele clasice întârzierile la furnizori, rostogolirea datoriilor fiscale și folosirea temporară a banilor destinați TVA sau contribuțiilor pentru a finanța activitatea curentă. Mediul de plăți amplifică riscul. În 2025, companiile din România au avut nevoie în medie de 144 de zile pentru a plăti o factură B2B, iar peste o treime dintre firmele românești spun că lipsa lichidității le face să întârzie, la rândul lor, plățile către furnizori.
Rezultatul este un efect de domino: firma care nu își monitorizează clienții riscă să cadă din cauza insolvenței altcuiva.
Harta riscului: sectoarele cele mai expuse
Potrivit analizei Sierra Quadrant, primele cinci sectoare concentrează 75% din totalul insolvențelor.
Construcțiile au cel mai ridicat risc. Sunt pe locul al doilea ca număr absolut (1.044), cu o creștere de peste 10%. Paradoxul este că activitatea sectorului crește: volumul lucrărilor a fost în S1 cu 13,9% mai mare decât anul trecut, dar construcțiile rămân unul dintre cele mai riscante sectoare. Explicația ține de structura sectorului: lanțuri lungi de subcontractare, marje mici, plăți întârziate și o dependență tot mai mare de banii publici, pe fondul consolidării fiscale. Presiunea crește și în ultimele luni: în august, numărul firmelor din construcții intrate în insolvență a crescut cu 69% față de august 2025.
Agricultura, pe de altă parte, are cea mai rapidă deteriorare. Numărul insolvențelor a crescut cu peste 52%, de la 179 la 273. Potrivit experților, cauzele sunt volatilitatea prețurilor la cereale, costurile ridicate de producție și finanțare, seceta din ultimii ani, importurile din Ucraina și scumpirea energiei și îngrășămintelor. Profilul firmelor afectate s-a schimbat: criza s-a extins de la exploatațiile mici și familiale către companii mari, cu rețele extinse de furnizori, distribuitori și finanțatori. Pentru că agricultura finanțează un lanț întreg, de la furnizorii de inputuri la traderi, fiecare faliment aici se propagă mai departe.
Transportul și depozitarea au un risc ridicat și persistent. Cu 600 de cazuri și o creștere de 5%, transportul suferă din cauza costurilor cu combustibilul și forța de muncă, a concurenței acerbe și a scăderii volumelor de marfă, în paralel cu comerțul și industria.
Comerțul, pe de altă parte, are volumul cel mai mare. Cu 1.082 de insolvențe, comerțul rămâne cel mai afectat sector în cifre absolute, chiar dacă numărul a scăzut ușor. Vânzările s-au contractat pe fondul inflației de peste 10%, al scăderii cererii și al încrederii consumatorilor aflate la minime istorice.
HoReCa (+5,6%) resimte direct prăbușirea consumului. Creșterea de aproape 16% la activitățile profesionale, științifice și tehnice arată că problemele s-au transmis de la clienți către furnizorii de servicii: consultanța, marketingul și serviciile tehnice sunt primele bugete tăiate de firmele aflate în dificultate.
Industria prelucrătoare are, la rândul ei, un risc structural major. Numărul insolvențelor a scăzut ușor, dar tendința de fond este negativă. Producția industrială a scăzut cu 3,3% în S1, iar industria mai reprezintă doar aproximativ 15% din PIB, față de 23,8% în 2015.
Potrivit analiștilor de la Sierra Quadrant, datele ONRC sunt raportate separat pe versiunile CAEN 2008 și CAEN 2025. În acest an, multe firme au trecut pe noua clasificare. Din acest motiv, creșterile spectaculoase raportate pe o singură versiune (de exemplu, +210% pe CAEN 2025 sau scăderi de peste 20% pe CAEN 2008) sunt un efect statistic, nu o evoluție reală. Analiza SQ a însumat toate versiunile pentru a obține dinamica reală pe sectoare.
Regiunile sărace, cele mai vulnerabile
Cele mai mari creșteri ale numărului de insolvențe apar în județele cu economii fragile. Datele ONRC pe opt luni arată o dublare a insolvențelor în Vaslui (+108%, de la 26 la 54). Urmează Bistrița-Năsăud (+78%), Vrancea (+69%), Bacău (+49%), Teleorman (+46%), Giurgiu (+45%) și Suceava (+42%). Pe ansamblu, regiunea Nord-Est a înregistrat 446 de insolvențe, față de 349 anul trecut, o creștere de aproape 28%. În schimb, centrele economice puternice arată stabilizare: Cluj (-15%), Bihor (-12%), Timiș (-4%), iar Bucureștiul crește moderat (+4%). Coface explică tiparul prin faptul că într-o perioadă de inflație ridicată, consolidare fiscală și recesiune, cele mai vulnerabile sunt regiunile cu PIB pe locuitor mult sub media națională, unde predomină firmele mici din comerț, construcții, transport și HoReCa.
Perspectivele sunt tulburi
Perspectivele pentru ultimul trimestru nu sunt încurajatoare. Experții se așteaptă ca disciplina la plată să rămână sub presiune, iar numărul insolvențelor să își mențină tendința de creștere.
Presiunea fiscală din acest an contează și ea: scăderea plafonului pentru microîntreprinderi la 100.000 de euro și majorarea impozitului pe dividende au redus rezervele de lichiditate ale micilor firme tocmai când acestea aveau mai mare nevoie de ele.
„Estimăm că 2026 se va încheia cu un nivel ridical al insolvențelor, iar sectoarele cele mai expuse vor fi construcțiile, agricultura și transporturile. Diferența dintre firmele care vor supraviețui și cele care vor dispărea nu va fi dată doar de piață, ci de viteza de reacție. Un antreprenor care își urmărește lunar cash-flow-ul, încasările și restanțele are timp să negocieze cu creditorii, să vândă active sau să ceară un concordat preventiv. Unul care așteaptă o minune ajunge la tribunal doar ca să închidă firma. Avem nevoie de o educație financiară reală a antreprenorilor și de un sistem de avertizare timpurie, pentru că astăzi statul și băncile află de probleme abia când e prea târziu”, a adăugat Ovidiu Neacșu, partener coordonator Sierra Quadrant.
