Numărul firmelor care intră în insolvență va continua să crească în această iarnă, iar vârful presiunii este de așteptat la începutul lui 2027, estimează experții de la Sierra Quadrant. În primele opt luni ale anului au intrat în insolvență 4.782 de firme și persoane fizice autorizate, cu aproape 5% mai multe decât în aceeași perioadă din 2025. Primul semestru a fost cel mai slab din ultimii opt ani, cu 3.855 de proceduri noi, în creștere cu 12,4%. După o vară mai liniștită, cu 357 de cazuri noi în august, septembrie a adus o nouă accelerare, cu 869 de dosare deschise, cel mai ridicat nivel lunar din ultimii ani. Dacă ritmul se menține, 2026 ar putea depăși pragul de 7.000 de insolvențe, iar lunile de iarnă vin cu presiuni suplimentare pentru firmele deja fragile.
Potrivit analizei Sierra Quadrant, contextul economic explică în bună măsură această evoluție. PIB-ul a scăzut în primul semestru, vânzările din comerțul cu amănuntul s-au redus cu 5,7%, iar inflația a fost peste 10% la începutul verii. Firmele au fost prinse între clienți care cumpără mai puțin și costuri care au continuat să crească.
De ce iarna va fi mai grea pentru companii
Primul motiv este energia. Iarna este sezonul cu cel mai mare consum, iar firmele intră în ea cu prețuri mult mai mari decât anul trecut.
De la 1 aprilie, piața gazelor s-a liberalizat pentru companii, iar prețul angro s-a dublat între februarie și septembrie. Contractele pentru iarna 2026–2027 se tranzacționează în jurul a 380 de lei pe MWh.
La electricitate, energia pentru primul trimestru din 2027 se vinde cu 861–905 lei pe MWh pe piața la termen, peste nivelurile deja ridicate din această vară. Pentru un restaurant, un depozit sau o fabrică mică, factura la energie din ianuarie poate decide dacă firma își mai plătește furnizorii.
Al doilea motiv este consumul. Gospodăriile au cheltuit cu 2,5% mai puțin în primul semestru, iar vânzările din comerțul cu amănuntul au scăzut în iulie cu 5,7%, cea mai mare scădere din Uniunea Europeană. Inflația a coborât la circa 6%, dar salariile reale rămân sub nivelul de anul trecut.
,,Sezonul sărbătorilor ar putea aduce un respiro temporar pentru comerț, dar primele luni ale anului sunt în mod tradițional cele mai slabe pentru HoReCa, retail și construcții. Exact sectoarele cele mai afectate intră astfel în perioada lor cea mai grea din an’’, explică Ovidiu Neacșu, partner coordonator Sierra Quadrant.
Al treilea motiv ține de costul banilor și de curs. Dobânda-cheie a BNR a rămas la 6,5%, iar creditele sunt în continuare scumpe. Euro a atins în octombrie un nou maxim istoric, de peste 5,35 lei. Asta scumpește importurile, chiriile și creditele în euro pentru mii de firme care își fac veniturile în lei.
În plus, sfârșitul de an aduce o încărcare suplimentară pe partea fiscală și pe investițiile publice. PNRR s-a încheiat la 31 august, iar ritmul lucrărilor publice va încetini până când fondurile de coeziune vor prelua complet ștafeta. Pentru constructori, asta înseamnă mai puține contracte noi și riscul unor întârzieri la plată din partea autorităților.
În paralel, din 2027 intră în vigoare impozitarea clădirilor nerezidențiale la valoarea de piață și cote mai mari pentru clădirile firmelor, iar bugetul pentru anul viitor nu este încă cunoscut. Firmele vor trebui să-și plătească impozitele anuale și să-și închidă bilanțurile într-un context de incertitudine fiscală, iar la finalul trimestrului al doilea 48.028 de companii aveau deja datorii restante la stat de 77,6 miliarde de lei.
„Iarna aceasta adună toate presiunile într-un singur moment: facturi la energie mai mari, clienți care cumpără mai puțin, credite scumpe și un stat care nu a spus încă ce taxe va cere anul viitor. Firmele care au intrat în toamnă cu probleme de lichiditate nu mai au rezerve să treacă prin primul trimestru.
Ne așteptăm ca valul de insolvențe să atingă vârful între ianuarie și martie, iar diferența dintre firmele care vor supraviețui și cele care vor dispărea o va face viteza cu care reacționează acum, nu în primăvară”, spune Ovidiu Neacșu.
Harta riscului: sectoarele și regiunile cele mai expuse
Insolvențele nu sunt distribuite uniform în economie. Cinci sectoare concentrează trei sferturi din toate cazurile. În cifre absolute, comerțul conduce, cu 1.082 de insolvențe în primele opt luni, urmat îndeaproape de construcții, cu 1.044 de cazuri.
Raportat la numărul de firme active, construcțiile rămân sectorul cu cel mai mare risc. Agricultura a avut cea mai rapidă creștere, de peste 52%, pe fondul secetei din vestul țării și al costurilor ridicate cu inputurile. Transportul și industria prelucrătoare completează lista sectoarelor aflate sub presiune constantă.
Și harta regională arată diferențe mari. Cele mai mari creșteri ale insolvențelor s-au înregistrat în Vaslui, unde numărul cazurilor s-a dublat (+108%), în Bistrița-Năsăud (+78%) și în Vrancea (+69%), județe cu economii mai puțin diversificate și mai dependente de agricultură, comerț local și construcții. La polul opus, Cluj, Bihor și Timiș au înregistrat scăderi. Este un semn că regiunile cu economii mai sofisticate, cu servicii, IT și industrie exportatoare, rezistă mai bine șocului.
Datele din septembrie, analizate de Sierra Quadrant, confirmă și ordinea în care se propagă valul. Insolvențele din restaurante și HoReCa au crescut cu 233%, cele din transportul rutier de mărfuri cu 73%, iar cele din construcțiile de clădiri cu 38%.
HoReCa, primul semnal al crizei de consum
Creșterea de peste trei ori a insolvențelor din restaurante nu este întâmplătoare. Ieșitul la restaurant este printre primele cheltuieli pe care o familie le taie atunci când banii nu mai ajung, iar după majorarea TVA, a accizelor și a prețurilor la energie, venitul disponibil al gospodăriilor s-a comprimat.
Experiența arată că falimentele din HoReCa anunță, cu o întârziere de una-două luni, probleme similare în comerț și în serviciile conexe. Mecanismul e simplu: mai puțini clienți înseamnă încasări mai mici, iar operatorii încep să întârzie plățile către furnizorii de alimente, băuturi și utilități. Așa se transmite problema mai departe.
Cum ajunge șocul în transport și construcții
În transport și construcții vorbim mai degrabă de efecte decât de cauze. Când consumul scade, se transportă mai puține mărfuri, tarifele scad, iar transportatorii rămân cu camioane fără curse.
În construcții, costul ridicat al finanțării se suprapune peste termene de plată care depășesc frecvent limitele din contracte și blochează lichiditatea firmelor.
,,Imaginea de ansamblu este a unei cascade: scade consumul, suferă comerțul și HoReCa, se blochează logistica, iar în final blocajul devine general. Dificultățile financiare nu încep la furnizori, ci sunt împinse de la consumatorul final în sus, de-a lungul lanțului de producție și distribuție’’, arată analiza Sierra Quadrant.
O economie care se finanțează din facturi neplătite
Potrivit experților, problema devine mai gravă din cauza felului în care se finanțează firmele românești. Creditul bancar acordat companiilor reprezintă în România aproximativ 20% din PIB, față de circa 50% în Polonia, Cehia sau Ungaria și peste 100% în media Uniunii Europene. Potrivit datelor BNR, creditele de la bănci și IFN-uri acoperă doar 8,8% din totalul pasivelor companiilor. Restul vine din banii acționarilor și, mai ales, din amânarea plăților către furnizori.
România este pe primul loc în UE la ponderea creditului comercial între companii. Practic, firmele se împrumută una pe alta prin întârzierea facturilor. Sistemul funcționează cât timp economia crește, dar devine periculos când consumul scade. Neplata unui singur client important poate bloca un lanț întreg de furnizori, iar cei mai expuși sunt firmele mici, fără rezerve de lichiditate și fără acces facil la credit.
Semnalele de stres sunt deja vizibile în bilanțuri. Rata creditelor neperformante la companiile nefinanciare a urcat la 5,6%, cu 1,2 puncte procentuale peste nivelul de acum un an și de două ori peste media întregului sistem bancar, de 2,8%. Piața pe care firmele ar putea vinde creanțele neperformante către alte companii este încă slab dezvoltată, așa că multe rămân blocate cu facturi neîncasate luni sau chiar ani de zile.
„Creșterea insolvențelor din HoReCa este doar partea vizibilă a problemei. Adevăratul risc este efectul de domino într-o economie în care firmele se finanțează una pe alta din facturi neplătite. Când un client mare nu mai plătește, furnizorul lui devine, la rândul lui, un rău platnic. De aceea, în următoarele luni, cele mai multe insolvențe nu vor veni din firme cu afaceri proaste, ci din firme sănătoase rămase fără lichiditate”, spune Ovidiu Neacșu.
Soluția ignorată: concordatul preventiv
Pentru multe dintre aceste firme există o alternativă la insolvență, dar este folosită foarte rar. Concordatul preventiv, reglementat de Legea nr. 85/2014 și modernizat în 2022 după standardele europene, permite unei companii aflate în dificultate să negocieze cu creditorii un plan de restructurare a datoriilor înainte să ajungă în incapacitate de plată. Conducerea păstrează controlul asupra firmei, iar după admiterea cererii de către instanță executările silite se suspendă.
Interesul crește, dar de la un nivel foarte scăzut. În primul semestru al acestui an au fost deschise 98 de concordate preventive, față de 64 în aceeași perioadă din 2025. Cu toate acestea, pentru fiecare firmă care încearcă să se salveze prin prevenție, aproximativ 40 intră direct în insolvență. Majoritatea companiilor ajung în instanță nu ca să se redreseze, ci ca să se închidă, pentru că își recunosc problemele prea târziu.
Istoricul procedurii arată și cât de greu este drumul până la capăt. Din cele 691 de cereri de concordat preventiv depuse între 2021 și iunie 2026, 459 au fost admise, dar doar 11 companii au ieșit din procedură cu planul integral îndeplinit și fără să ajungă ulterior în insolvență.
Concordatul este folosit mai ales de firmele mari: companiile cu afaceri de peste 500.000 de euro reprezintă circa 60% dintre cele care apelează la procedură. IMM-urile, care formează grosul insolvențelor, aproape că nu îl folosesc. Datele pe perioadă lungă confirmă că, odată ajunse în instanță, puține firme se mai redresează: dintre cele 2.222 de companii cu afaceri de peste 500.000 de euro care au intrat în insolvență între 2020 și 2025, peste jumătate, adică 1.233, sunt deja în faliment.
Potrivit experților de la Sierra Quadrant, cele mai multe concordate eșuează din aceleași motive: planuri prea optimiste, lipsa finanțării pe durata restructurării, o pondere prea mare a datoriilor către stat, greu de negociat, și probleme operaționale pe care simpla renegociere a datoriilor nu le poate rezolva. Pentru a funcționa, planul trebuie să cuprindă atât măsuri de reorganizare a activității, cât și măsuri de refacere a situației financiare, cu proiecții de cel puțin 24 de luni. Este negociat sub supravegherea unui administrator concordatar și are nevoie de votul creditorilor care dețin cel puțin 30% din creanțele afectate.
„Cele mai multe concordate se pierd înainte de a ajunge în fața judecătorului. Un plan scris ca să convingă instanța, nu ca să fie pus în practică, cade în prima lună în care încasările nu vin la termen. Proiecțiile trebuie construite pe scenariul prudent, iar datoriile către stat trebuie discutate cu fiscul înainte de depunerea cererii, nu după”, avertizează Ovidiu Neacșu.
„Testul pe care îl recomandăm antreprenorilor este simplu. Dacă în următoarele trei luni nu vezi de unde plătești toate datoriile scadente, dar afacerea în sine face bani, ești exact în fereastra în care concordatul are sens. Dacă activitatea pierde bani de la o lună la alta, renegocierea datoriilor doar amână închiderea”, explică acesta.
Ce ar trebui să facă firmele acum
Recomandările Sierra Quadrant pornesc de la o idee simplă: viteza de reacție decide supraviețuirea. Un antreprenor care își urmărește lunar cash-flow-ul, încasările și restanțele are timp să negocieze cu creditorii, să vândă active sau să ceară un concordat preventiv. Unul care așteaptă ca lucrurile să se rezolve de la sine ajunge la tribunal doar pentru a-și închide firma.
Companiile expuse pe construcții, comerț, agricultură, HoReCa și transport ar trebui să limiteze vânzările pe credit simplu și să ceară clienților cu risc ridicat avansuri, bilete la ordin sau garanții. Ar trebui, de asemenea, să urmărească zilnic buletinele de insolvență, popririle și litigiile partenerilor importanți și să înceapă recuperarea creanțelor din primele zile de întârziere, nu după trei luni de restanțe. Firmele care simt deja presiunea pe lichiditate nu ar trebui să aștepte primăvara.
Scăderea încasărilor, întârzierile la plată sau acumularea datoriilor fiscale ar trebui să declanșeze imediat o analiză de restructurare, iar discuțiile cu băncile, furnizorii și fiscul ar trebui începute înainte de depunerea oricărei cereri.
„În România, cuvântul concordat încă sperie. Mulți antreprenori îl confundă cu insolvența și se tem că partenerii îi vor trata ca pe niște firme falimentare. În realitate, un creditor recuperează aproape întotdeauna mai mult de la o firmă care continuă să funcționeze decât dintr-un faliment”, conchide Ovidiu Neacșu.
