În România, bateriile electrice înregistrează o evoluție accelerată, cu aproximativ 1 GWh instalați în 2025 și 2 GWh preconizați pentru 2026. În același timp, energia nucleară și hidrocentralele cu pompaj se dezvoltă într-un ritm mult prea lent pentru a putea concura cu sistemele BESS în următorii cinci ani, se arată într-un studiu al TDP Partners, consultat de Industrynews.
”Investitorii care dezvoltă în acest an proiecte independente de stocare a energiei în baterii urmăresc o rată internă de rentabilitate a capitalului propriu de aproximativ 18%, presupunând o structură de finanțare cu un grad de îndatorare de 50% și un cost al datoriei de 6%”, susțin analiștii TDP Partners.
”În ipotezele noastre de bază, rata internă minimă de rentabilitate acceptată pentru capitalul propriu de către investitori până în 2030 ar putea converge către aproximativ 12%, corespunzând unei rate interne de rentabilitate a proiectului de aproximativ 10%. Această estimare presupune o structură de finanțare cu un grad de îndatorare de 50%, un nivel conservator pentru piața românească, și un cost al datoriei de aproximativ 6%”, spun specialiștii.
”De asemenea, se preconizează că începând cu 2027 va apărea o schimbare structurală pe piața BESS, pe măsură ce sistemele de stocare vor trece progresiv de la durata medie actuală de două ore la configurații de patru ore. Această tranziție reflectă rolul tot mai important al stocării în asigurarea flexibilității sistemului, mai degrabă decât în arbitrajul pur pe termen scurt”.
Analiștii afirmă deasemenea că piața românească ar putea atinge un nivel maxim al capacității BESS de aproximativ 11 GWh, nivel care ar putea fi atins în jurul anului 2030. Dincolo de acest orizont, presupunând o creștere moderată a consumului de energie electrică, piața ar trebui să se îndrepte către o structură de aprovizionare mai echilibrată. Se preconizează că mai multe proiecte mari de generare vor concura pentru spațiul de piață, inclusiv cel puțin 3 GW de capacitate eoliană offshore, 1 GW de stocare hidroelectrică prin pompare la Tarnița sau un proiect echivalent, 0,45 GW de capacitate nucleară SMR la Doicești și 1,4 GW reprezentată de unitățile 3 și 4 ale centralei nucleare de la Cernavodă.
În același timp, aproximativ 3 GW de energie electrică produsă din gaze naturale, aflată în prezent în construcție sau deja în funcțiune, împreună cu 1,5 GW suplimentari care se preconizează că vor intra în sistem, vor concura, de asemenea, pentru obținerea unor randamente acceptabile. Această concurență poate deveni din ce în ce mai relevantă, având în vedere că nu se preconizează o scădere semnificativă a prețurilor gazelor naturale, ceea ce va exercita o presiune suplimentară asupra capacității activelor termice de a-și menține nivelurile țintite de IRR.
