Conform proiectului, pentru consumul realizat în perioada 1 aprilie 2026-31 martie 2027, prețul final facturat de către furnizorii de gaze naturale clienților casnici, precum și producătorilor de energie termică, numai pentru cantitatea de gaze naturale utilizată la producerea de energie termică în centralele de cogenerare și în centralele termice destinată consumului populației, se stabilește de către fiecare furnizor ca sumă a patru componente, respectiv componenta de achiziție (stabilită printr-o nouă formulă inclusă în ordonanță), componenta de furnizare (15 lei/MWh), componentele reprezentate de tarifele reglementate/stabilite conform reglementărilor Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei și componentele reprezentate de TVA și accize.
Totodată, furnizorii de gaze naturale/producătorii de energie termică în centralele de cogenerare și în centralele termice în calitate de clienți direcți ai producătorilor de gaze naturale, vor trebui să constituie în depozitele de înmagazinare subterană a gazelor naturale un stoc minim de 90% din capacitatea de înmagazinar pentru asigurarea continuității și siguranței în alimentarea clienților lor finali.
Conform Notei de fundamentare a proiectului, în perioada 1 aprilie 2026-31 martie 2027, producătorii de gaze naturale care desfășoară atât activități de extracție onshore și/sau offshore, indiferent de data începerii acestei activități, cât și activități de vânzare a gazelor naturale au obligația să livreze, cu prețul de 110 lei/MWh (față de 120 lei/MWh în prezent), cantitățile necesare de gaze naturale rezultate din activitatea de producție internă către furnizori și producătorii de energie termică, numai pentru cantitatea de gaze naturale utilizată la producerea de energie termică în centralele de cogenerare și în centralele termice destinată consumului populației care au optat pentru achiziția gazelor naturale direct de la producător.
Deși documentul este prezentat ca un pas către liberalizarea completă a pieței, forma propusă ridică semne de întrebare în raport cu obligațiile asumate de România față de Uniunea Europeană în materia funcționării pieței interne a energiei.
Prelungirea unor astfel de mecanisme mecanisme de protecție administrativă, chiar și sub forma unei „tranziții treptate”, poate fi interpretată ca o menținere a intervenției a statului în piață, mai ales dacă aceasta afectează formarea prețurilor sau concurența.
Risc de infringement
În cazul în care Comisia Europeană apreciază că măsurile propuse distorsionează piața sau depășesc cadrul permis pentru protecția consumatorilor vulnerabili, România s-ar putea confrunta cu declanșarea unei proceduri de infringement pentru neconformitate cu dreptul european.
Experiența anilor anteriori arată că intervențiile extinse în domeniul prețurilor la energie au fost atent monitorizate la nivel european, iar justificarea lor trebuie să fie: Protejarea consumatorilor casnici, în special a celor vulnerabili, reprezintă un obiectiv legitim. Totuși, acest obiectiv trebuie atins prin instrumente compatibile cu cadrul european, pentru a evita riscuri juridice și eventuale sancțiuni financiare.
Efectul de bumerang
O piață semi reglementată, în care prețurile sunt plafonate sau controlate administrativ, poate descuraja investițiile în producție și infrastructură, deoarece investitorii nu mai au predictibilitate și randamente suficiente pentru a-și asuma riscuri pe termen lung. În lipsa investițiilor și a concurenței reale, oferta se reduce sau rămâne rigidă, iar la momentul eliminării intervenției statului prețurile pot crește brusc, generând un efect de bumerang asupra consumatorilor finali.
Rămâne de văzut dacă forma finală a actului normativ va reuși să asigure un echilibru real între protecția consumatorilor și respectarea angajamentelor europene privind liberalizarea pieței energiei.
Ministerul Energiei a publicat Proiectul de liberalizare treptată a pieței gazelor. Viitoare schema de sprijin ar putea pune România în contradicție cu legislația europeană
Ministerul Energiei a publicat proiectul de Ordonanță de Urgență privind continuarea protejării consumatorilor casnici de gaze naturale în perioada 1 aprilie 2026 – 31 martie 2027 și trecerea treptată la o piață liberalizată pentru această categorie de consumatori.
Deși documentul este prezentat ca un pas către liberalizarea completă a pieței, forma propusă ridică semne de întrebare în raport cu obligațiile asumate de România față de Uniunea Europeană în materia funcționării pieței interne a energiei.
Prelungirea unor astfel de mecanisme de protecție administrativă, chiar și sub forma unei „tranziții treptate”, poate fi interpretată ca o menținere a intervenției structurale în piață, mai ales dacă aceasta afectează formarea prețurilor sau concurența.
Risc de infringement
În cazul în care Comisia Europeană apreciază că măsurile propuse distorsionează piața sau depășesc cadrul permis pentru protecția consumatorilor vulnerabili, România s-ar putea confrunta cu declanșarea unei proceduri de infringement pentru neconformitate cu dreptul european.
Experiența anilor anteriori arată că intervențiile extinse în domeniul prețurilor la energie au fost atent monitorizate la nivel european, iar justificarea lor trebuie să fie clară, proporțională și limitată în timp.
Protejarea consumatorilor casnici, în special a celor vulnerabili, reprezintă un obiectiv legitim. Totuși, acest obiectiv trebuie atins prin instrumente compatibile cu cadrul european, pentru a evita riscuri juridice și eventuale sancțiuni financiare.
Efectul de bumerang
O piață semi-reglementată, în care prețurile sunt plafonate sau controlate administrativ, poate descuraja investițiile în producție și infrastructură, deoarece investitorii nu mai au predictibilitate și randamente suficiente pentru a-și asuma riscuri pe termen lung. În lipsa investițiilor și a concurenței reale, oferta se reduce sau rămâne rigidă, iar, la momentul eliminării intervenției statului, prețurile pot crește brusc, generând un efect de bumerang asupra consumatorilor finali.
Rămâne de văzut dacă forma finală a actului normativ va reuși să asigure un echilibru real între protecția consumatorilor și respectarea angajamentelor europene privind liberalizarea pieței energiei.