Deficitul comercial cumulat al României la țiței și produse petroliere rafinate a ajuns la aproximativ 2,524 miliarde de euro în primul semestru din 2026, în creștere cu 41,6% față de perioada similară a anului trecut, potrivit datelor Agenției Române pentru Investiții și Comerț Exterior (ARICE), prezentate de Asociația Energia Inteligentă (AEI).
„Schimbarea decisivă nu este creșterea deficitului la țiței – acesta chiar s-a redus – ci trecerea României de la un excedent de 380,6 milioane euro la produse rafinate la un deficit de 590,3 milioane euro. Într-un singur an, balanța carburanților s-a întors cu aproape un miliard de euro. Mai exact, deteriorarea de 970,9 milioane euro la produsele rafinate reprezintă 131% din deteriorarea totală a celor două categorii energetice. Îmbunătățirea soldului la țiței, de 229,7 milioane euro, a compensat doar parțial această prăbușire”, susține președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță.
Potrivit sursei citate, România a importat în primele șase luni ale anului produse petroliere rafinate de aproximativ 1,62 miliarde de euro și a exportat de numai 1,03 miliarde de euro.
„Exporturile au mai acoperit doar aproximativ 63,6% din importuri. Pentru fiecare 100 de euro plătiți pe carburanții importați, România a recuperat prin export numai 64 de euro. Aceasta este o schimbare structurală extrem de gravă. România nu a devenit pur și simplu mai dependentă de petrolul importat. Era deja dependentă de importurile de țiței, deoarece producția internă este insuficientă și în scădere. În primul trimestru din 2026, producția internă de țiței a scăzut cu 8,3% față de aceeași perioadă din 2025. Problema nouă este că România a început să importe tot mai mult și produsul finit, cu valoare adăugată mai mare”, a menționat președintele AEI.
Potrivit acestuia, în prima jumătate din 2026, sistemul românesc de rafinare a fost afectat simultan de trei probleme, una dintre acestea fiind situația rafinăriei Petrotel, oprită din octombrie 2025, în contextul sancțiunilor aplicate Lukoil.
„În aprilie 2026 s-a anunțat posibilitatea repornirii, după obținerea unei derogări, însă indisponibilitatea sa a eliminat temporar o capacitate care putea acoperi aproximativ o cincime din necesarul pieței. Guvernul a administrat situația ca pe o problemă juridică și diplomatică, dar efectele au fost industriale și comerciale: capacitate de rafinare pierdută, producție internă mai mică, exporturi reduse și importuri de carburanți mai mari”, se menționează în analiză.
În același timp, Petromidia și Vega au fost oprite pentru aproximativ 20 de zile, începând cu 24 februarie 2026, pentru revizie.
„Opririle tehnologice sunt normale și necesare, dar devin o vulnerabilitate națională atunci când o altă rafinărie importantă este deja indisponibilă. România a ajuns astfel, pentru o perioadă, dependentă în principal de Petrobrazi și de importurile de produse finite. Nu revizia Petromidia este eșecul. Eșecul este absența unei redundanțe funcționale într-un sector strategic”, consideră președintele AEI.
În opinia sa, rezervele obligatorii și mecanismele pentru intervenții de urgență nu pot înlocui funcționarea normală a rafinăriilor.
„Rezervele pot acoperi un șoc temporar; nu pot corecta luni întregi de capacitate de procesare pierdută. Statul a confundat existența stocurilor cu securitatea energetică. Securitatea înseamnă nu doar să ai combustibil depozitat, ci să poți importa și descărca țiței, transporta materia primă către rafinării, menține rafinăriile funcționale, produce carburanții ceruți de piață, distribui produsele în interiorul țării și păstra suficiente capacități alternative când o instalație majoră este indisponibilă”, a explicat Chisăliță.
Analiza indică Turcia și Arabia Saudită printre principalii furnizori externi de produse petroliere rafinate ai României.
„Diferența este că în 2026 dependența comercială s-a manifestat într-un moment de prețuri ridicate, transport scump și risc geopolitic extrem. Turcia cumpără țiței, îl rafinează și vinde României produsul finit. Arabia Saudită extrage petrolul, îl rafinează și exportă carburanții cu marjă industrială. România dispune de infrastructură, port, conducte, rafinării, personal calificat și tradiție industrială, dar ajunge să finanțeze rafinarea făcută în alte state”, afirmă autorul analizei.
Tensiunile geopolitice și perturbările traficului prin Strâmtoarea Ormuz au contribuit, la rândul lor, la majorarea costurilor, potrivit AEI.
„Primele de asigurare de război pentru nave au crescut de la aproximativ 0,25% din valoarea navei, înaintea conflictului, până la niveluri de ordinul a 3%, iar în unele perioade chiar mai mult. Pentru un petrolier de 100 de milioane de dolari, diferența poate însemna milioane de dolari pentru o singură traversare. Riscurile din Hormuz au afectat direct fluxurile din Arabia Saudită și din Golf. Ruta alternativă prin Marea Roșie a fost, la rândul său, afectată de amenințările din zona Bab el-Mandeb. Toate aceste costuri se regăsesc în prețul produsului adus în România”, spune Chisăliță.