Cei patru ani de la declanșarea războiului din Ucraina au însemnat pentru România un seism economic marcat de inflație ridicată, presiuni bugetare și costuri energetice majore, dar și o repoziționare strategică, care a transformat țara într-un pivot logistic și energetic în Europa de Est, a declarat consultantul economic Adrian Negrescu.
„Pentru România, cei patru ani de la momentul fatidic din februarie 2022 au însemnat un adevărat seism economic prelungit, amplificat de dependența de sursele de energie, similar cu ce s-a întâmplat și în alte țări europene, poate cel mai bun exemplu fiind Germania. Privind în urmă, acești ani au reprezentat un amestec paradoxal de vulnerabilități costisitoare și oportunități de dezvoltare forțată, transformând România dintr-un actor periferic într-un pivot logistic și energetic al Europei de Est, dar cu prețul unor sacrificii financiare majore pentru populație și bugetul de stat”, a menționat Adrian Negrescu, potrivit Agerpres.
Potrivit acestuia, cea mai mare problemă a fost cea generată de inflație, cauzată de explozia prețurilor la energie.
„Sectorul energetic a fost, fără îndoială, teatrul celor mai spectaculoase transformări. Războiul a forțat România să își accelereze brutal decuplarea de importurile rusești și să își reevalueze resursele proprii. Acești patru ani au marcat tranziția de la incertitudine la statutul de pilon de securitate energetică regională”, a adăugat consultantul economic.
Astfel, prețurile la gaze și electricitate au cunoscut o volatilitate extremă la început, generând costuri enorme pentru industrie și necesitatea unor scheme de plafonare bugetofage, a precizat Negrescu.
„Războiul din Ucraina a funcționat ca un catalizator pentru explozia prețurilor, inițial prin panică și întreruperea lanțurilor de aprovizionare, iar ulterior prin costurile structurale ale energiei și materiei prime. Probleme de care nu am scăpat nici acum. Iar cea mai bună dovadă o reprezintă prelungirea prețului administrat la gaz metan până în 1 aprilie 2027, măsură anunțată de premierul Bolojan”, susține Negrescu.
În opinia sa, conflictul a funcționat ca o „taxă ascunsă” asupra veniturilor populației, erodând puterea de cumpărare și schimbând comportamentul de consum.
„În toți acești ani, puterea de cumpărare a românilor a fost sever afectată, creșterile salariale fiind anulate de scumpirile la alimente și utilități. Deși inflația promite să se tempereze în 2026 (guvernul va realiza bugetul pe o inflație medie de 4%), problemele generate mai ales de creșterea prețului la energie, de anul trecut, cu peste 70% continuă să se resimtă. În esență, războiul din Ucraina a acționat ca o taxă ascunsă asupra veniturilor gospodăriilor, modificând comportamentul de consum: românii au devenit mai prudenți, orientându-se către produse esențiale și amânând achizițiile majore. Dincolo de efectele negative, șocul energetic a avut un efect benefic pe termen lung: a deblocat proiectele din Marea Neagră (Neptun Deep) și a impulsionat investiții masive în regenerabile. Românii au ajuns să producă energie eoliană și solară care depășește în volum puterea centralei de la Cernavodă”, a adăugat specialistul.
Dincolo de zona de energie, dacă sectorul privat s-a adaptat, bugetul de stat a încasat lovituri succesive, subliniază Negrescu.
„Costul bugetar al războiului a fost unul colosal, atât direct, cât și indirect. Cheltuielile pentru apărare au crescut semnificativ, peste estimări. La acestea s-au adăugat costurile umanitare pentru gestionarea fluxurilor de refugiați și, mai ales, miliardele de lei pompate în compensarea facturilor la energie și în susținerea sectoarelor afectate, precum agricultura. Toate acestea au adâncit deficitul bugetar, menținându-l constant la niveluri de avarie, și au scumpit finanțarea datoriei publice. Piețele financiare au perceput inițial România ca fiind într-o zonă de risc, crescând dobânzile la care statul s-a împrumutat, ceea ce a creat o presiune pe termen lung asupra finanțelor publice”, a explicat consultantul economic.
În opinia sa, vestea bună este că proximitatea față de front nu a alungat capitalul străin, dimpotrivă. Astfel, după un prim moment de ezitare, România a beneficiat de fenomenul de „friend-shoring” și „nearshoring”.
„Investitorii au căutat stabilitatea NATO, retrăgându-se din Rusia și Ucraina și relocând capacități de producție în țările vecine sigure. Mai mult, industria de apărare a cunoscut o renaștere forțată, atrăgând parteneriate strategice și tehnologie. Deși riscul de țară nu a dispărut complet din analize, el a fost contrabalansat de nevoia logistică și de stabilitatea politică relativă, transformând România într-o destinație atractivă pentru capitalul care vizează reconstrucția Ucrainei. Mai mult chiar, blocada porturilor ucrainene a transformat Portul Constanța în cea mai importantă poartă comercială de la Marea Neagră, volumele de mărfuri tranzitate atingând recorduri istorice”, a explicat Adrian Negrescu.
Prin urmare, această presiune uriașă a forțat autoritățile de la București să iasă din letargie și să accelereze șantierele de infrastructură.
„Autostrada Moldovei (A7) și modernizarea căilor ferate spre frontierele de nord și est au devenit priorități strategice de grad zero, finanțate masiv prin fonduri europene. România a devenit nodul vital al coridoarelor de transport care leagă Ucraina de restul lumii, o poziție care îi va asigura beneficii economice mult timp după încheierea ostilităților”, a punctat Negrescu.
În prezent, România are în față o oportunitate istorică, să devină platforma logistică pentru procesul de reconstrucție a Ucrainei, o afacere evaluată la peste 1.400 de miliarde de dolari, consideră specialistul.
„Rămâne să dovedim că suntem capabili să exploatăm această oportunitate. Prin parteneriate public private, printr-o legislație favorabilă parcurilor industriale și zonelor fără taxe, este vital să atragem capitalul străin care cu siguranță va fi interesat de afacerea Ucraina”, a mai spus analistul.
Potrivit acestuia, în acești patru ani economia României a învățat câteva lecții fundamentale.
„Prima este că infrastructura de transport nu este doar un moft economic, ci o chestiune de securitate națională; absența autostrăzilor a costat scump în termeni de logistică militară și comercială. A doua lecție este că dependența energetică de un singur furnizor este o vulnerabilitate existențială, iar diversificarea surselor merită orice preț inițial. Nu în ultimul rând, România a înțeles că apartenența la NATO și UE nu este doar o garanție de securitate, ci și cel mai important activ economic al său, ancora care a prevenit colapsul financiar în fața unui război la graniță”, a adăugat Adrian Negrescu.
În opinia sa, economia românească a ieșit din această perioadă mai îndatorată și cu prețuri mai mari, dar structural mai robustă, mai conectată și strategic mult mai relevantă pe harta Europei.