Retragerea Lukoil din proiectul offshore Trident din Marea Neagră reprezintă mai mult decât o decizie corporativă, fiind o radiografie a vulnerabilităților strategice și a întârzierilor acumulate în sectorul energetic românesc, susține președintele Asociația Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, conform Agrepres.
Potrivit acestuia, invocarea forței majore în contextul sancțiunilor occidentale evidențiază dificultatea construirii securității energetice pe fundamente expuse riscurilor geopolitice și subliniază necesitatea unei decizii rapide privind viitorul perimetrului.
„Retragerea Lukoil din proiectul Trident nu este doar o mișcare corporativă într-un perimetru offshore. Este o radiografie a vulnerabilităților noastre energetice și a întârzierilor strategice acumulate în ultimul deceniu. Când un investitor invocă forța majoră într-un proiect strategic din Marea Neagră, problema nu mai este doar contractuală. Devine geopolitică, economică și, mai ales, europeană. Trident era, pe hârtie, una dintre piese potențiale ale puzzle-ului de securitate energetică a României și Europei. Nici pe departe la fel de avansat ca Neptun Deep, dar suficient de promițător să conteze într-o regiune care să încerce să înlocuiască dependența de gaze cu producție regională. Ironia? Un proiect menit să reducă dependența de gaze a Europei față de Rusia, a ajuns să fie blocat tocmai din cauza sancțiunilor impuse Rusiei”, afirmă președintele AEI, în studiul publicat marți.
Acesta arată că invocarea forței majore de către Lukoil reprezintă, în esență, recunoașterea faptului că sancțiunile occidentale fac imposibilă continuarea normală a operațiunilor.
„Servicii de foraj, finanțare, asigurări – toate devin complicate sau inaccesibile. Din punct de vedere juridic, lucruri pot fi discutate. Din punct de vedere strategic, însă, mesajul este clar nu puteți construi securitate energetică pe fundații instabile politice. România a știut că operează cu un partener expus riscului de sancțiuni. A mizat, probabil, pe pragmatism economic și pe ideea că interesele comerciale vor prevala. Realitatea ultimilor ani a demonstrat contrariul”, a subliniat specialistul, conform Agerpres.
În opinia sa, există trei direcții posibile: un blocaj prelungit, care ar însemna pierderea unor ani prețioși; transferul participației către un jucător occidental sau regional, acceptabil din perspectiva sancțiunilor; sau preluarea rolului de operator de către Romgaz, cu atragerea unui partener tehnic specializat în operare în ape adânci.
„Cel mai realist scenariu este al doilea. Capitalul internațional încă vede Marea Neagră ca o frontieră energetică relevantă. Însă investitorii vor cere stabilitate fiscală, predictibilitate și claritate juridică – exact capitolele unde România a oscilat ani la rând. Nu afectează direct? Pe termen scurt, nu. Trident nu producea gaz, deci nu influențează factura de mâine. Pe termen mediu și lung, însă, fiecare an pierdut înseamnă: mai puțină producție internă, oportunități ratate de export regional, influență geopolitică diminuată”, susține Chisăliță.
Într-o Europă care caută alternativă la gazul rusesc, România are avantaj geologic, însă acesta nu ține loc de decizie politică, menționează sursa citată.
Președintele AEI afirmă că retragerea Lukoil nu este doar despre sancțiuni, ci despre faptul că strategia energetică nu poate fi construită pe improvizație și reacție.
„Statutul român trebuie să decidă rapid: dacă forța majoră este acceptată sau contestată; dacă perimetrul este scos la retender și dacă susține activ o soluție de înlocuire a operatorului. Mai important, trebuie să transmită un semnal clar: proiectele strategice nu pot rămâne ani de zile în ambiguitate”, a adăugat acesta.
Potrivit specialistului, retragerea Lukoil poate reprezenta și o oportunitate.
„O repoziționare a proiectului sub un operator fără risc de sancțiuni ar putea face Trident mai bancabil decât anterior. În actualul context european, gazul din Marea Neagră nu mai este doar o marfă, ci o oportunitate strategică pentru România de a-și consolida poziția ca pol de securitate energetică regională. Întrebarea reală nu este dacă Lukoil pleacă, ci dacă România știe să transforme această retragere într-un nou început”, a mai spus Dumitru Chisăliță.
