România are, astăzi, un sistem care a învățat să câștige bani din scumpirea energiei pe spatele populației, în condițiile în care este o țară cu hidroenergie ieftină, energie nucleară stabilă, gaze interne și regenerabile în expansiune, susține președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, într-o analiză publicată marți.
„România nu are doar cea mai scumpă energie electrică raportată la puterea de cumpărare, are un sistem care a învățat să câștige bani din scumpirea energiei pe spatele populației. România trăiește astăzi unul dintre cele mai absurde paradoxuri economice din Europa. O țară cu hidroenergie ieftină, energie nucleară stabilă, gaze interne și regenerabile în expansiune a ajuns să aibă una dintre cele mai apăsătoare facturi la energie raportate la puterea de cumpărare. Explicația oficială este repetată obsesiv: ‘criza energetică’, ‘războiul’, ‘piețele europene’, ‘volatilitatea’. Toate sunt reale. Dar toate sunt și insuficiente explicații și doar propagandă de ‘prostit’ populația”, este de părere specialistul, potrivit Agerpres.
În opinia lui Chisăliță, deși și alte state au trecut prin aceeași criză, acestea nu au transformat energia într-o sursă permanentă de tensiune economică și socială, iar „România însă a făcut exact asta”.
„Problema nu mai este strict costul producerii energiei. Problema este costul sistemului energetic în sine, un mecanism care adaugă risc, ineficiență, distorsiuni și cost administrativ la fiecare verigă dintre producător și consumator. Dacă România ar funcționa ca o piață energetică normală – concurențială, predictibilă și coerent reglementată – factura finală ar fi cu 25-45% mai mică. Nu puțin mai mică, ci radical mai mică. Dacă luăm drept reper un sistem energetic european funcțional – cu reguli stabile, costuri eficiente și concurență reală – comparația devine incomodă (…) aproape fiecare verigă a sistemului energetic românesc costă mai mult decât ar trebui să coste într-o economie funcțională. Nu pentru că România ar avea resurse proaste. Ci pentru că și-a construit un sistem scump”, menționează șeful AEI.
Expertul a explicat faptul că, din fiecare 100 de lei la factură, între 25 și 45 de lei reprezintă costul disfuncției, iar în anii de criză, aproape jumătate din factură a devenit cost sistemic suplimentar.
„Acesta este marele adevăr pe care discursul public îl evită: românii nu plătesc doar energia. Plătesc instabilitatea sistemului. România produce relativ ieftin și vinde relativ scump. Aici apare cea mai mare contradicție economică. România are: hidroenergie cu cost redus; nuclear printre cele mai ieftine surse stabile; gaze interne; regenerabile cu cost marginal aproape zero după amortizare. Teoretic, toate acestea ar trebui să facă din România una dintre cele mai competitive piețe energetice din regiune. În practică, însă, consumatorul final plătește volatilitate regională, mecanismul marginalist european, lipsa contractelor stabile, lichiditate redusă, risc regulatoriu, concentrare de piață”, notează Dumitru Chisăliță.
Potrivit acestuia, România nu mai are nici piață liberă autentică, nici sistem reglementat coerent, în condițiile în care, după anul 2022, piața energetică românească a intrat într-un ciclu aproape permanent de plafonări, compensări, suprataxări, contribuții speciale, intervenții administrative și modificări legislative succesive.
„Adevărata problemă nu este că statul a intervenit. Problema este că a intervenit permanent, imprevizibil și contradictoriu. România nu mai are nici piață liberă autentică, nici sistem reglementat coerent. Are un hibrid care socializează costurile și privatizează volatilitatea. Din cei 45% în plus plătit de consumator, cât este incompetență și cât este rentă? Aceasta este întrebarea pe care aproape nimeni nu vrea să o pună public (…) Răspunsul incomod este că ambele componente sunt importante. Dar nu în proporții egale. Cu alte cuvinte, România nu plătește doar costul energiei. Plătește și costul unui ecosistem care a învățat să câștige bani din instabilitate”, subliniază sursa citată.
Președintele AEI consideră, totodată, că adevărata problemă a facturii mari la energie este că anumite blocaje au devenit convenabile, iar „poate cea mai toxică zonă este cea a blocajelor cronice” – proiecte întârziate, investiții amânate, capacități insuficiente, interconectări limitate și birocrație excesivă.
„Aici este adevărata dramă a pieței energetice românești, nu doar că sistemul este ineficient, ci că anumite forme de ineficiență au devenit profitabile pentru „băieții deștepți”. Iar atunci când un sistem începe să câștige bani din propriile blocaje, reforma devine nu doar dificilă, ci contrară intereselor celor care controlează jocul”, avertizează specialistul.