Într-o perioadă în care statul nu găsește bani pentru salarii, pensii și alocațiile copiilor, o ordonanță de urgență adoptată în februarie a reușit performanța de a șterge din încasări peste un miliard de euro din economie și de a bloca una dintre cele mai dinamice afaceri din România. O analiză realizată de think tank-ul economic Frames arată cum reușește statul, printr-o reglementare ineficientă, adoptată fără studiu de impact și fără nicio perspectivă economică, să genereze pagube financiare uriașe și, mai ales, pierderi masive de locuri de muncă.
La începutul acestui an, în februarie, Ordonanța de Urgență nr. 7 a fost prezentată ca un instrument menit să aducă mai mulți bani la bugetele locale și să le ofere primăriilor un control total asupra activităților de jocuri de noroc land-based.
Șase luni mai târziu, bilanțul arată un paradox dur: peste 70% din parcul de aparate autorizate a dispărut fără ca vreo lege națională să interzică ceva, taxele locale nu au fost încasate aproape deloc, iar singurii care au profitat sunt operatorii din piața neagră a jocurilor de noroc. Pierderile pentru economie depășesc, pe ansamblu, un miliard de euro, estimează experții Frames.
Autonomia unui dezastru financiar
OUG 7/2026 a fost gândită să modifice o serie întreagă de acte normative cu scopul de a „crește capacitatea financiară a unităților administrativ-teritoriale”.
În esență, a dat consiliilor locale dreptul — și obligația — de a decide ce se întâmplă cu jocurile de noroc, de a stabili zonele permise și de a institui o taxă locală calculată pe metru pătrat. Altfel spus, să aducă bani la bugetele locale și să simplifice autorizarea acestor activități economice.
Obligația firmelor din domeniu de a deține o autorizație locală a devenit aplicabilă la publicare, imediat. Instrumentul prin care putea fi obținută — regulamentul local — avea termen de adoptare 60 de zile, expirat pe 26 aprilie, fără nicio sancțiune pentru nerespectare.
La 1 septembrie, adică la peste patru luni de la expirarea termenului, doar 90 de localități din aproximativ 3.100 adoptaseră o hotărâre: 35 pentru interdicție, 55 pentru permisiune.
„Ordonanța a fost scrisă ca instrument fiscal pentru administrația locală. La șase luni, bugetele locale nu au încasat nimic — taxa nu se datorează în perioada de tranziție, iar în cele 35 de localități care au interzis nu se va datora niciodată. În schimb, bugetul de stat a pierdut deja aproape 400 de milioane de euro”, arată analiza Frames.
„ Discutăm, în esență, despre o eroare de proiectare fiscală care face ca OUG, în loc să aducă bani mai mulți la bugetele locale, face exact pe dos”, spune Adrian Negrescu, managerul Frames.
„Rezultatul este un paradox administrativ pur: un operator licențiat, la zi cu toate taxele, nu putea obține un document care încă nu exista. Nu pentru că i-ar fi fost refuzat, ci pentru că nu avea de la cine să-l ceară”, mai arată analiza.
Ce a pierdut bugetul: 350 de milioane de euro pe an, deja consumate
Cifrele nu sunt estimări de industrie și nu sunt proiecții. La 1 septembrie 2026, numărătoarea completă a registrului public al Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc — 61.062 de înregistrări, toți operatorii licențiați, toate județele — arată 19.723 de aparate cu autorizație valabilă în întreaga Românie. În martie erau 35.533. O scădere de 45%. Față de 2023, scăderea este de peste 70%.
Aparatele scoase din funcțiune plăteau, împreună, aproximativ 350 de milioane de euro pe an la bugetul public: taxe de autorizare, taxa de viciu, contribuția la jocul responsabil, contribuții sociale și impozit pe venit aferente locurilor de muncă asociate.
Nu este un venit amânat, ci unul pierdut definitiv. Taxa de autorizare se plătește anual și anticipat: fiecare aparat nereautorizat înseamnă o taxă care nu a fost încasată pentru un an de funcționare care nu a avut loc și care nu se recuperează retroactiv.
Iar contracția nu s-a oprit. Calendarul expirărilor este deja scris în registru, autorizație cu autorizație, pe documente emise anterior, cu termene fixe pe care nicio hotărâre adoptată în toamnă nu le mai prelungește.
La 1 octombrie parcul coboară la 14.682 de aparate, la 1 decembrie la 9.786, iar la 1 ianuarie 2027 la 7.201 — minus 83% față de martie și minus 92% față de vârful din 2023.
Aici se vede dimensiunea reală a loviturii. La rata de contracție proiectată pentru începutul lui 2027, pierderile directe anuale la buget urcă spre 530–550 de milioane de euro, iar impactul economic total, care include efectele în lanțul de furnizori — chirii comerciale, telecomunicații, soluții de plată, servicii IT și de securitate, conformitate, publicitate — depășește un miliard de euro pe an, estimează experții de la Frames.
Este ordinul de mărime pe care analizele de sector îl atribuiau, până anul trecut, unui scenariu ipotetic de interdicție totală. România a ajuns acolo fără să voteze interdicția.
„Într-o perioadă în care statul încearcă să rezolve problema deficitului uriaș, din cauza unei ordonanțe de urgență insuficient documentată se pierd un miliard de euro încasări la buget. Problema OUG 7/2026 nu este de opțiune politică, ci de tehnică legislativă, iar corectura ei nu cere nimănui să apere jocurile de noroc”, arată Adrian Negrescu, managerul companiei de consultanță Frames.
Ce a pierdut economia: între 10.000 și 15.000 de locuri de muncă, într-un singur semestru
Componenta socială a pierderii este cel puțin la fel de mare ca cea fiscală și, spre deosebire de taxe, este ireversibilă în mod fizic.
La începutul anului, sectorul privat land-based avea între 26.441 și 28.049 de angajați. La 1 iulie numărul scăzuse la 19.636.
Cu alte cuvinte, între 10.000 și 15.000 de oameni și-au pierdut locul de muncă în șase luni, într-un sector care plătea salarii la vedere și contribuții integrale.
Calculul se verifică din două direcții independente. La circa 7.950 de euro pe an în contribuții sociale și impozit pe venit per angajat, componenta de forță de muncă din cele 350 de milioane de euro pierdute corespunde exact acestui ordin de mărime.
Iar pe traiectoria expirărilor din registru, sectorul coboară sub 10.000 de angajați în primele luni ale lui 2027 — adică două din trei locuri de muncă dispărute față de ianuarie 2026.
Potrivit experților de la Frames, motivul pentru care aceste locuri de muncă nu se mai întorc ține de mecanica reautorizării. O locație închisă își pierde spațiul și oamenii: contractul de închiriere se reziliază, personalul pleacă în alt sector.
Redeschiderea presupune două trepte administrative succesive — mai întâi autorizația locală, care cere un regulament adoptat, o cerere și o hotărâre de consiliu, abia apoi autorizarea ONJN, per aparat — iar între cele două locația stă închisă luni de zile. Nimeni nu recrutează și nu reamenajează în paralel cu o procedură administrativă incertă.
„Nu mai discutăm dacă închidem sau nu. 70% din piața jocurilor de noroc s-a închis deja în numai câteva luni”, spune Adrian Negrescu. „Discuția care a mai rămas este ce facem cu ce nu s-a închis încă — și cu banii pe care nici măcar primăriile care au vrut să încaseze nu i-au încasat.”
Un deceniu de creștere, șase luni de prăbușire
Ca să se înțeleagă ordinul de mărime al crizei, trebuie privită traiectoria fiscală a sectorului pe ultimii zece ani.
Potrivit analiștilor de la Frames, statul român nu publică o serie unitară a încasărilor din jocuri de noroc — datele sunt împrăștiate între rapoartele anuale ale ONJN, bilanțurile ANAF, notele de fundamentare ale modificărilor legislative și auditurile Curții de Conturi, fiecare cu propria metodologie. Reconstituită din surse oficiale, imaginea rămâne însă fără echivoc.
După reglementarea din 2016, industria a devenit una dintre cele mai eficiente surse de venit pentru buget.
Încasările ONJN de la operatori au fost de 1,09 miliarde de lei în 2021 și de 2,01 miliarde în 2022, o creștere de 84% într-un singur an, cu segmentul online urcând de la 506 la 1,09 miliarde de lei.
Taxele de licență și autorizare au ajuns la 4,11 miliarde de lei în 2023 și la 4,30 miliarde în 2024 — echivalentul a circa 865 de milioane de euro numai pe componenta de taxe specifice. Tot în 2024, GGR-ul declarat de operatori a fost de 19,1 miliarde de lei, potrivit auditului Curții de Conturi.
Contribuția totală a sectorului, incluzând impozitul pe profit, contribuțiile sociale și celelalte obligații fiscale, a fost estimată la aproximativ 1,3 miliarde de euro anual, în jur de 1% din PIB.
În 2025, încasările din taxe și impozite aferente sectorului au ajuns la circa un miliard de euro: veniturile declarate au depășit 28 de miliarde de lei, iar impozitul încasat de stat a trecut de 1,1 miliarde de lei.
Gradul de colectare al segmentului reglementat este de 99,31%, unul dintre cele mai ridicate din întreaga economie românească.
Pe fondul acestei creșteri constante, bugetul de stat pe 2026 a fost construit pe premisa că trendul continuă și a înscris 6,916 miliarde de lei din taxele pe jocuri de noroc, în timp ce Consiliul Fiscal miza pe venituri suplimentare de circa 0,05% din PIB.
„Este o cifră care nu se va apropia de realizare. Contracția din 2026 lovește exact o sursă de venituri pe care statul o colecta predictibil, integral și cu costuri administrative minime”, arată analiza Frames.
Singurul segment care nu s-a contractat
Potrivit analizei Frames, fiecare locație închisă nu înseamnă un jucător care se oprește, ci un jucător care se mută. Iar destinația este documentată.
Un studiu al European Casino Association prezentat în Parlamentul European estimează piața ilegală online care vizează consumatori din UE la 91,6 miliarde de euro în 2025, în creștere cu circa 14% față de anul anterior, cu aproximativ 23 de miliarde de euro taxe pierdute de statele membre și peste 6.200 de operatori ilegali activi.
În România, lista neagră a ONJN a ajuns la 1.863 de site-uri la 1 iulie 2026, după peste 300 de platforme adăugate în ultimele 12 luni. Este singura statistică din tot dosarul care crește. Acolo nu există verificare a vârstei, nu există autoexcludere și nu există niciun recurs în caz de fraudă.
„Am închis 70 la sută din piața pe care o puteam controla”, spune Adrian Negrescu. „Singurii care au câștigat ceva din asta sunt operatorii pe care nu îi putem controla deloc.”
De ce este nevoie de clarificarea legislației
Potrivit analiștilor de la Frames, problema OUG7 nu se rezolvă prin hotărâri locale, oricâte s-ar adopta, și nu se rezolvă prin trecerea timpului. „Ordonanța a dat dreptul celor peste 3000 de primării să reglementeze și nu le-a dat niciuna dintre uneltele necesare”, arată managerul Frames. „90 au reușit singure. Restul așteaptă. Un regulament-model costă câteva săptămâni de muncă la un minister și deblochează venituri în toată țara.”
ONJN a semnalat de altfel această situație și a propus norme tranzitorii care să o rezolve. Ministerul Finanțelor și le-a însușit.
„Din păcate, modificarea legislativă nu s-a produs. Un act normativ cu efecte fiscale de această mărime funcționează, așadar, de peste șase luni cu un defect recunoscut de instituția care îl aplică și neremediat de instituția care îl poate remedia”, arată analiza.
Potrivit experților, corectura minimă, cea mai ieftină și cea mai evidentă este o normă tranzitorie care să condiționeze aplicarea obligației de existența efectivă a instrumentului local.
„Norma este deja scrisă și agreată între ONJN și Ministerul Finanțelor. Nu presupune nici dezbatere de fond, nici studiu suplimentar de impact — presupune o semnătură. În plus, produce venit din prima lună de aplicare, pentru că taxele de autorizare se plătesc anual și anticipat. Mai mult, nu răstoarnă nicio decizie locală. Cele 35 de localități care au interzis rămân cu interdicția intactă; cele 55 care au permis își păstrează regulamentele. Norma tranzitorie nu decide în locul consiliilor locale — le dă timpul pe care ordonanța nu li l-a dat”, arată analiza.
Al doilea element, complementar și tot de competența administrației centrale, este un cadru-standard pus la dispoziția primăriilor: regulament-model, grilă de zonare, formulă de taxă cu minim garantat și procedură de autorizare nominală. Nu obligatoriu — disponibil.
„ Zece orașe mari l-au construit deja, fiecare de la zero, iar textele lor se copiază unele pe altele. Nu are sens ca celelalte trei mii să repete efortul. Problema nu este voința politică locală, ci capacitatea administrativă: o comună de 3.000 de locuitori nu are cum să scrie singură un regulament de zonare și un sistem de taxare pe suprafață.
La 1 septembrie, la peste patru luni de la expirarea termenului legal, doar 90 din circa 3.180 de unități administrativ-teritoriale adoptaseră o hotărâre”, mai spun experții.
Ce arată orașele care au decis
Vineri, 4 septembrie 2026, Consiliul Local Cluj-Napoca a votat cu 24 de voturi „pentru” și o neparticipare interzicerea jocurilor de noroc în locații fizice, cu excepția cluburilor de poker și a jocurilor loto. Este un alt mare municipiu care decide explicit, după Timișoara și Iași.
Decizia de la Cluj, oricât de fermă politic, nu schimbă însă aritmetica ultimelor șase luni. Piața se închisese oricum. Diferența este că, acolo unde consiliile locale au votat, cel puțin se știe cine a decis și de ce.
Contrar percepției publice, reglementarea rămâne majoritară în marile municipii care au luat o hotărâre: din 21 de municipii mari, 10 au ales reglementarea, 9 interdicția și alte două nu au decis încă, Bucureștiul și Botoșani.
Brașov a instituit 1.000 de lei pe metru pătrat pe an, cu un minimum garantat de 250.000 de lei anual per sală și o distanță de 400 de metri față de școli, spitale și lăcașuri de cult; la 25 august a respins patru din cinci cereri de autorizare și a aprobat una singură, cu o taxă anuală de 344.560 de lei.
Constanța a adoptat un regulament cu praguri de până la 360.000 de lei. Oradea a impus cea mai strictă zonare din țară. Galați a respins două proiecte de interzicere și, în aceeași ședință, a aprobat finanțarea a două centre de prevenire a adicțiilor din taxele colectate. Iași a interzis și a alocat fonduri de prevenire în școli, dar bugetul local nu încasează nimic din acest sector.
„Lecția nu este că reglementarea „salvează industria”. Este că orașele care au reglementat au obținut trei lucruri pe care celelalte nu le au: bani, control asupra amplasării și o sursă marcată de finanțare pentru prevenție. Orașele care au interzis au obținut un semnal politic clar și zero venituri. Orașele care nu au decis nimic nu au obținut nimic — și au pierdut tot”, spune Adrian Negrescu.
Numai pentru București, un cadru dimensionat la 100 de săli și 300 de agenții — adică sub nivelul actual de circa 430 de locații fizice — ar produce 75 de milioane de lei pe an la bugetele locale, plătiți integral în avans la eliberarea autorizației.
Partea care contează peste zece ani
Rămâne componenta pe care nicio decizie de piață nu o atinge. Circa un sfert dintre adolescenții români au jucat cel puțin o dată, iar aproape un sfert dintre tinerii jucători au jucat prima dată înainte de 14 ani. Interdicția de acces pentru minori există deja în lege și este verificată la intrarea în locațiile licențiate — dar pe telefon nu există nicio ușă.
Comisia Europeană a lansat în septembrie 2025 o Strategie de Alfabetizare Financiară cu o componentă dedicată tinerilor și o rețea de ambasadori în fiecare stat membru, deschisă din 2026. Programe europene de prevenție precum GAMBL-OUT, un escape room digital implementat în licee, sau BigDeal, un mecanism peer-to-peer în care tineri de 11–18 ani devin consilieri pentru colegii lor, au deja rezultate documentate. România are mecanismul de finanțare — taxele locale marcate — și îi lipsește doar destinația.
„Am închis 70 la sută din sălile de jocuri și nu am adăugat nicio oră de educație financiară în școală”, spune Adrian Negrescu. „Un copil care nu înțelege ce înseamnă o probabilitate va găsi un telefon, oriunde s-ar afla sala. Asta e singura măsură care mai contează peste zece ani.”
Banii nu se mai întorc
Potrivit analiștilor de la Frames, România va pierde în acest an, pe ansamblu, peste un miliard de euro anual din economie, între 12.000 și 15.000 de locuri de muncă și trei sferturi dintr-o piață pe care o fiscaliza cu un grad de colectare de peste 99%. Singurul segment care a crescut este cel pe care statul nu îl poate atinge – evaziunea.
„Banii nu se mai întorc și locațiile nu se mai redeschid. Ce se mai poate salva este scopul pentru care ordonanța a fost scrisă. Iar asta cere un act normativ nou, adoptat rapid, care să repare defectul tranzitoriu, să pună la dispoziția primăriilor instrumentele pe care nu le au și să mute aplicarea legii dinspre blocarea de site-uri către blocarea fluxurilor de plată prin care piața neagră se monetizează”, conchide Adrian Negrescu, managerul Frames.
Frames este un think tank economic specializat în dezvoltarea de analize și studii de piață privind economia. În cei peste 20 de ani de existență, Frames a devenit unul dintre jucătorii relevanți în domeniul analizei de business din România, analizele sale adresate investitorilor și publicului larg oferind o perspectivă concretă privind dinamica de business la nivel local și internațional.
Sursele analizei Frames: registrul public al mijloacelor de joc ONJN (extras 1 septembrie 2026), date publice ONJN august 2026, ANAF, Curtea de Conturi (audit de conformitate și raport de follow-up 2026), bugetul de stat pe 2026, fișele parlamentare L126/2026 și PL-x 286/2026, hotărâri de consiliu local, European Casino Association, Gaming Compliance International, WorldCasinoDirectory, analize Frames.
