Euro continuă să piardă teren în fața dolarului american, atingând cel mai scăzut nivel din ultimele 17 luni în raport cu moneda americană. Moneda euro este tot mai afectată de incertitudinile legate de situația fiscală a Franței și de accentuarea instabilității politice din cea de-a doua economie a zonei euro.
În același timp, leul românesc a atins un nou minim istoric, depășind chiar și pragul de 5,35 lei pentru un euro, după ce președintele Nicușor Dan a făcut o a patra nominalizare consecutivă pentru funcția de prim-ministru. În pofida celei mai ridicate dobânzi de politică monetară din Uniunea Europeană, de 6,5%, Banca Națională a României nu a reușit să mențină moneda națională la un nivel stabil, în condițiile în care valoarea monedei naționale este influențată de evoluțiile pieței valutare.
La fel ca Franța, România se confruntă cu un deficit bugetar ridicat, de peste 7–9% din PIB, în timp ce rezervele valutare ale băncii centrale sunt în scădere, pe fondul intervențiilor active pentru susținerea leului pe piețele internaționale.
Numai în luna septembrie, rezervele valutare ale României au scăzut cu 4,8 miliarde de euro, pe fondul costurilor ridicate de rambursare a datoriei publice și al adâncirii deficitului de cont curent. Această evoluție limitează și mai mult capacitatea băncii centrale de a susține moneda națională. Situația nu a trecut neobservată de agențiile internaționale de rating, care au retrogradat ratingul datoriei suverane a României până la cel mai scăzut nivel din categoria recomandată investițiilor, cu o singură treaptă deasupra categoriei speculative („junk”), perspectiva fiind negativă. În mod firesc, această situație creează stimulente puternice pentru retragerea capitalului internațional din țară, ceea ce poate accentua deficitul și deprecierea monedei naționale.
Depozitele în valută ale gospodăriilor populației din România au crescut cu 5,2% în august 2026 față de aceeași lună a anului precedent, ajungând la echivalentul a 28,9 miliarde de euro, potrivit datelor Băncii Naționale a României. Cea mai recentă emisiune de titluri de stat pe Bursa de Valori București indică, de asemenea, o preferință clară pentru instrumentele denominate în euro, care au reprezentat până la 70% din volumul subscris, în timp ce interesul pentru titlurile denominate în lei s-a redus aproape la jumătate față de aceeași perioadă a anului trecut.
Totuși, după cum se observă, trecerea de la moneda națională la euro rezolvă doar parțial problema diminuării valorii economiilor. Moneda unică europeană s-a depreciat semnificativ la rândul său, în special în raport cu dolarul american, dar și față de lira sterlină și francul elvețian.
„Situația poate fi comparată cu alegerea celei mai curate cămăși dintr-un coș cu rufe murdare: euro pare o investiție bună doar atunci când este comparat cu moneda unei țări care se confruntă cu probleme fiscale chiar mai grave decât cele din zona euro. Între 2023 și 2026, leul s-a depreciat cu aproximativ 6–7% față de euro, în timp ce prețurile de consum din România au crescut cu aproape 30%, potrivit datelor oficiale. Cu alte cuvinte, o mare parte din pierderea puterii de cumpărare provocată de inflație nu s-a reflectat în deprecierea nominală a leului față de euro”, spune Victor Dima, Manager de Trezorerie la Tavex România.
O comparație a evoluției unei sume de 10.000 de lei, păstrate în lei, convertite în euro sau investite în aur în perioada august 2025 – august 2026, evidențiază diferențele dintre cele trei variante. La o inflație raportată de 6,27% în perioada respectivă, suma inițială de 10.000 de lei ar fi avut, după un an, următoarele valori în termeni reali: 9.410 lei dacă ar fi fost păstrată în lei, 9.752 de lei dacă ar fi fost convertită în euro și 12.849 de lei dacă ar fi fost investită în aur. Aceste rezultate corespund unor randamente reale de -5,9%, -2,5% și, respectiv, 28,5%.
În acest context, tot mai multe bănci centrale înlocuiesc o parte din rezervele valutare, păstrate în mod tradițional în titluri de stat, cu achiziții semnificative de aur. Tendința capătă un avânt tot mai mare. Potrivit Consiliului Mondial al Aurului, băncile centrale au realizat achiziții nete de 1.082, 1.037, 1.045 și, respectiv, 863 de tone de aur în anii 2022, 2023, 2024 și 2025, comparativ cu o medie anuală de aproximativ 500 de tone în deceniul anterior. În numai patru ani, achizițiile nete au însumat aproape 4.030 de tone de aur, o cantitate care depășește producția minieră anuală de aur la nivel mondial.
Spre deosebire de aur, interesul pe termen lung pentru monedele de rezervă tradiționale pare considerabil mai temperat. Conform sondajului World Gold Council din 2026, 83% dintre băncile centrale se așteaptă ca ponderea aurului în rezervele internaționale să crească în următorii cinci ani, în timp ce un procent record de 45% intenționează să își majoreze propriile dețineri în următoarele 12 luni. Totodată, 74% anticipează o scădere a ponderii dolarului american, iar în ceea ce privește euro, așteptările indică mai degrabă menținerea poziției actuale.
Un alt indicator relevant este faptul că, la sfârșitul anului 2025, aurul reprezenta deja 27% din totalul rezervelor internaționale, calculat la valoarea de piață, depășind atât obligațiunile guvernamentale americane, cu o pondere de 22%, cât și euro, cu 15%. Deși această evoluție a fost determinată în mare măsură de aprecierea aurului, tendința evidențiază importanța tot mai mare a metalului prețios ca alternativă la monedele fiduciare și la instrumentele de datorie emise de state.
Prin urmare, este firesc ca și investitorii individuali și persoanele care economisesc să urmeze exemplul marilor instituții financiare și să își protejeze valoarea activelor prin investiții care nu se depreciază în același ritm cu inflația.