Acum 44 de ani, panourile fotovoltaice erau abia la începuturi, iar ideea de a construi prima instalaţie de panouri fotovoltaice conectate la reţea a venit abia în 1982, cu inaugurarea ei în 1984 în Elveţia. Partea uimitoare e că acea instalaţie mai funcţionează şi azi, la aproape 42 de ani de la momentul instalării. Către începutul anilor 1980, unele ţări mai deschise la tehnologii noi, precum Elveţia, începuseră să folosească panourile fotovoltaice pentru anumite edificii mai izolate, precum adăposturile montane din Alpi, iar energia lor era folosită doar local, pentru necesităţi mici de consum, scrie PiataAuto.md.
Tot elveţienii, însă, au fost cei care au creat utilajele de fabricare a panourilor fotovoltaice la scară mai mare, prin compania Meyer Burger. Era clar, deci, că energia solară intriga inovarea în această ţară încă în anii 80.
Pe atunci, panourile solare aveau un preţ de 21 franci elveţieni per watt, de zeci de ori mai scumpe decât azi. E ca şi cum un panou fotovoltaic de 550 W de azi ar costa 11.550 franci sau 12.680 euro, iar o instalaţie de 10 kW pentru o casă ar costa 210.000 franci sau 228.735 euro. Dacă mai aplică şi inflaţia din acest răstimp, ajungem la cifre de-a dreptul uriaşe. În anul 1984 instalaţia a fost gata şi a primit numele de TISO, de la Ticino Solare. Avea 288 de module şi o putere de 10 kW în total, deci cam 34,75 W per modul. Panourile erau constituite din celule de silicon mono cristalin, iar materialul de acoperire, sau încapsulare a acestora, a fost de trei tipuri, pentru a urmări evoluţia diferită a acestora în timp.
Panourile au fost conectate la un invertor şi apoi la reţeaua electrică centralizată a oraşului, nu la o reţea izolată a şcolii universitare, iar asta a constituit o premieră europeană, care a atras un mare intens. Şi cifrele de funcţionare au confirmat că asemenea instalaţii pot contribui notabil la producţia de electricitate. La un cost foarte mare pe atunci, dar era importantă şi producţia pentru a se putea spera la scalare şi reducere de costuri.De-a lungul anilor, cablurile şi invertorul au fost înlocuite, dar panourile au rezistat mult mai bine. În anul 2019, la 35 de ani de operare, s-a făcut o inventariere profundă. Circa trei cincimi din module aveau încă o eficienţă de peste 80%, faţă de cea iniţială, în timp ce 30 dintre ele aveau o eficienţă de 93%, păstrându-se de-a lungul timpului aproape fără degradare.Astăzi, în anul 2026, din cele 288 module originale au mai rămas 48 module în operare, ceea ce-i permite sistemului să rămână încă funcţional. Celelalte module au ajuns deja la finalul vieţii lor şi au fost înlocuite cu altele mai noi.